REŢETĂ. Casa trebuie colorată ţinând cont de nuanţele din vecini, de clima zonei şi de propriile preferinţe. Sursa: sxc.hu

În contrast cu cenuşiul blocurilor, cartierele de case de astăzi sunt adevărate curcubeie. În lipsa restricţiilor de culoare prevăzute în planurile de urbanism sau pur şi simplu prin nerespectarea acestora, fiecare îşi alege culorile după preferinţe, inspiraţie şi simţ artistic, traduse uneori prin decenţă şi bun-gust, alteori prin kitsch.

Pentru a evita situaţia din urmă, designerii recomandă să nu alăturaţi mai mult de trei nuanţe, să respectaţi armonia zonei şi să folosiţi sistemele profesioniste de colorare.

Oraşul de cretă

În anii 1900, când arhitectura oraşelor avea altă rânduială, Capitala era numită „oraşul de cretă”, toate casele fiind la unison: var, humă sau culori neutre. „Acum se observă o tendinţă spre cromatica vie, intensă, iar coloristica se încadrează mai degrabă într-un stil eclectic care reflectă gusturile diverse şi educaţia prea puţin canalizată spre estetic”, spune designerul Diana Borundel.

Cel mult două culori principale şi trei tonuri

Recomandarea designerului: alăturarea a nu mai mult de două culori principale şi maximum trei nuanţe sau tonuri. Pentru eleganţă, sugerează încadrarea într-o singură gamă cromatică. „Dacă se merge pe un verde kaki, acesta cuprinde şi ocru, verde, galben. Se aleg două, cel mult trei nuanţe din această gamă”, indică designerul.

Rezistenţa în timp a vopselei depinde, pe de o parte, de calitatea produsului folosit şi, pe de altă parte, de clima zonei în care este poziţionată casa. Ştefan Teodorescu, reprezentant al companiei producătoare de vopsele Fabryo Corporation, spune că pentru Ro mânia este recomandată tencuiala decorativă structurată, cu consistenţă robustă, rezistentă la umezeală şi care respinge