Vladimir Tismăneanu: "Comparaţia între gemenii totalitari ai secolului XX a încetat să mai reprezinte o temă şocantă."
Cu excepţia câtorva bigoţi ai corectitudinii istorice, comunitatea academică internaţională priveşte chestiunea comparaţiei între cei doi monştri genocidari şi sistemele ideocratice, nazist şi comunist, drept una legitimă. Nimeni nu spune identitate, nu se pune problema de a nega unicitatea Holocaustului, dar este la fel de important să se surprindă afinităţile inavuabile, similitudinile mult timp ocultate dintre aceste dictaturi.
Hitler and Stalin: Comparisons Renewed a fost tema unui substanţial colocviu desfăşurat la Universitatea Yale din New Haven (Connnecticut) pe 18 aprilie 2009. Organizatorul acestei dezbateri a fost profesorul Timothy Snyder, autor al unor excepţionale lucrări de istorie a Europei Centrale şi, cel mai recent, al unei cronici-studiu privind filmul „Defiance”, un text de mare profunzime apărut recent în „New York Review of Books”.
În deschiderea simpozionului a luat cuvântul Saul Friedländer, profesor de istorie la UCLA, autorul lucrării „Hitler and the Extermination of the Jews”, încununată cu Premiul Pulitzer. Tema prezentării sale a fost „Impulsul mesianic la Hitler: credinţă, tactică ori ambele?”. În viziunea profesorului Friedländer, există trei diferenţe esenţiale între cele două sisteme, respectiv între ceea ce istoricul german Martin Broszat numea Führerbildung (construirea Conducătorului): relaţia cu partidul, relaţia cu populaţia, ideologia. La primul punct, observa Domnia Sa, Hitler, spre deosebire de Stalin, s-a bucurat de la bun început de deplina loialitate a NSDAP (partidul nazist). Relaţia dintre lider şi membrii partidului s-a bazat pe loialitatea lor reciprocă, pe legătura profundă dintre Fuhrer şi Altkämpfer (Vechii Combatanţi). Exact opusul pare să fi caracterizat relaţi