Ioana Lupea: „Lui Băsescu îi convine un contracandidat al cărui partid este mai preocupat de administrarea banilor şi de răfuielile interne decât de campanii electorale”.

Coaliţia PDL-PSD va trăi atâtea zile câte îi dă Traian Băsescu. Iar el nu are niciun interes să le scurteze înainte de alegerile prezidenţiale, chiar dacă, molipsit de melancoliile pariziene, se declară dezamăgit de sine însuşi. Liderii PSD sunt cei care speră să fie aruncaţi afară din Palatul Victoria: buna înţelegere din interior le-a tăiat miniştrilor şi baronilor locali apetitul pentru campanii electorale.

Pentru a-i forţa mâna, PSD ar fi obligat să-l pună într-o situaţie pe care, dacă ar trece- o cu vederea, Traian Băsescu şi-ar pierde electoratul. Un test important ar fi numirea viitorului ministru al justiţiei, după demisia previzibilă a lui Cătălin Predoiu. Post la care tânjeşte, susţinut de partid, Victor Ponta, unul dintre oponenţii îndârjiţi ai reformei iniţiate de Monica Macovei.

Ruperea coaliţiei nu intră în calculele pe termen scurt ale lui Traian Băsescu, naşul uniunii PDL-PSD. Expedierea PSD în opoziţie alături de liberali, într-o perioadă de criză şi de frământări sindicale, ar fi o eroare. De alt fel, unul dintre temeiurile ascunse ale guvernării cu PSD era şi împiedicarea unei alianţe periculoase între social-democraţi şi liberali.

Băsescu este conştient că strategia „singur împotriva tuturor” nu mai funcţionează, ci dimpotrivă, face eficientă electoral imaginea negativă a preşedintelui conflictual. Acesta a fost, de altfel, un alt fundament al coaliţiei PDL-PSD. Traian Băsescu a încercat să demonstreze că, pentru interesul naţional, este capabil să coopereze chiar cu inamicul istoric, jertfindu-şi viitorul politic.

Cel mai important argument în favoarea coaliţiei PDL-PSD este demobilizarea social-democraţilor inter