Simion Ilie este unul dintre românii care au primit o Bursă Specială a Guvernului României, acordată doar celor mai performanţi, pentru a-şi definitiva studiile la o universitate străină. Conform contractului, acesta era obligat să revină în România, unde urma să fie angajat în administraţia publică, pe o perioadă minimă obligatorie de trei ani. Reîntors în ţară, românul povesteşte despre dificultăţile cu care se confruntă tânăra elită românească care a beneficiat de acest program şi despre modul în care această este integrată pe piaţa muncii autohtonă.
Experienţa sa negativă la finalizarea studiilor l-au determinat să înfiinţeze, alături de alţi colegi, Asociaţia Beneficiarilor Bursei Speciale Guvernului României, prin care încearcă să limiteze “abuzurile statului asupra acestui program”.
În prezent, este coordonatorul departamentului de Comunicare şi Analiză media din cadrul INSOMAR, post pe care îl ocupă la doi ani de la obţinerea unei duble diplome de Master în Comunicare şi Informaţie, la Universitatea de Ştiinţe Sociale din Toulouse, şi la Universitatea Paul Sabatier, de asemenea din Toulouse, unde a urmat, ulterior, şi o specializare pe Comunicare în Spaţiul Local şi Regional.
Liviana Mustafa: Cum a fost experienţa educaţională franceză?
Simion Ilie: Am mizat foarte mult pe ambiţia mea. Mi-am dat seama că sunt mult mai motivat decât mulţi dintre colegii mei. Am avut o experienţă suficient de îndelungată în Franţa, de trei ani, în care intră şi un stagiu Erasmus mai vechi. Din această perspectivă, nu cred că sistemul francez este fundamental bun, aşa cum sunt convins că sistemul românesc nu este fundamental rău.
Sistemul educativ francez este şi el, poate mai mult decât sistemul românesc, într-o perioadă de prefaceri, de evoluţii, de adaptări. Am avut, deci, şansa să cunosc un sistem «muncit» de febra refo