Mircea Mihăieş: "Am privit întrebător în primele săptămâni, am aşteptat să treacă două-trei luni: degeaba."

În fond, de ce vor ăştia să ajungă preşedinţii României? Ce-i mână în luptă? Ce agendă politică au? Ce soluţii pentru scoaterea ţării la liman? Ce viziuni nemaiîntâlnite? Ei bine, cu toată obiectivitatea şi cu toţii porii interesului deschişi, n-am aflat de la ei decât un lucru: că Băsescu trebuie înlăturat. E - orice am spune - cel mai lapidar program politic din istoria alegerilor mondiale. Până şi al lui Ceauşescu era mai detaliat. Pingelică se străduia măcar să lase impresia că-l doare de soarta universului, de datoriile Lumii a treia, de pacea planetei. Ăştia, doar atât: Jos Băsescu! Mă şi întreb: dacă sunt identici în cuget şi-n simţiri, de ce vorbesc pe-atâtea voci? De ce nuşi caută un purtător de cuvânt? Am scăpa de monotonie şi poate chiar i-ar auzi cineva!

N-am reuşit să captez vreo vorbă mai de Doamne-ajută din gura niciunuia dintre cei trei crai ce şi-au anunţat cadidatura. De la Crin Antonescu n-ai, oricum, ce să aştepţi. Derapajul pe cuvinte (mai nou, a dat-o pe franţuzeasca de baltă, că englezeasca i-a cam rămas la nivelul Cântăreţei chele a lui Ionesco!), fuga de idee şi incoerenţa îl aruncă în cea mai veselă formă de ridicol. Şi totuşi, există o notă reconfortantă în prezenţa lui: un potenţial preşedinte care întârzie de la cea mai importantă întâlnire a partidului e, orişicâtuşi, ceva original în cenuşia noastră lume politică.

În privinţa lui Geoană, ne-am liniştit: el a găsit, în fine, instrumentul care i se potriveşte de minune: lopăţica de plastic. E singura postură cu adevărat convingătoare în care l-am văzut în ultimii ani. Omul era chiar de acolo, de la groapa cu nisip, perfect adaptat şi concentrat asupra complicatei operaţiuni de a umple remorcuţa camionaşului. Era atât de simpatic, încât îţi venea s