Mircea Cărtărescu: "Ajung pe aeroport la Otopeni frânt de oboseală după un lung voiaj şi urc într-un taxi." Sursa: Mediafax

În sfertul de oră petrecut până acasă iau un prim contact cu România profundă: aud la radio despre un aşa-zis „sex-gate”: un fost ministru al muncii, familiei şi egalităţii de şanse, Paul Păcuraru pe numele său, s-a filmat cu camera web în timp ce se masturba în faţa computerului. „Ăştia-s politicienii noştri, domnule, nişte labagii cu toţii”, îmi zice indignat şoferul, ba deschide şi geamul ca să scuipe afară. „Auzi, ministru al familiei! Să fiu al naibii dacă nu e cea mai tare chestie pe care-am auzit-o în ultimul timp!”. Acum, nu mi-e mie de Paul Păcuraru, o apă şi-un pământ cu tot cabinetul Tăriceanu cel de sinistră amintire, dar chestiunea merită privită mai îndeaproape, căci ea se va repeta de-acum din ce în ce mai des.

Există două componente strâns legate una de alta în această afacere. Prima ţine de felul în care e percepută sexualitatea umană într-o societate. Ce percepem, la un moment istoric dat, ca fiind dizgraţios, dezgustător, blamabil moral şi chiar juridic în sexualitate? Răspunsul diferitelor culturi la problemele legate de sex au acoperit toată scala posibilităţilor, de la respingerea sa totală până la o totală permisivitate.

S-a crezut multă vreme că actul sexual e blamabil în orice variantă care nu are ca scop naşterea copiilor. Soţia personajului din „Ghepardul” lui Lampedusa intra în pat într-o cămaşă de noapte care-o acoperea în întregime, cu excepţia unor nasturi în dreptul sexului. În timpul actului, spunea permanent rugăciuni ca să aibă copii. Sexul era pentru ea o mare povară, o uriaşă concesie morală cu scopul mulţumirii Celui ce spusese cândva „Creşteţi şi înmulţiţi-vă”. Plăcerea însă venea de la diavol.

A trebuit ca societatea să se liberalizeze şi să se laicizeze,