Trei elevi campioni mondiali la karate şi un dansator profesionist câştigă, la un loc, mult mai puţin decât un fotbalist mediocru. Elevii de liceu care urmează profilul sportiv se împart în fotbalişti şi restul, după cum ne spune un profesor din Bucureşti. Sursa: Dan Arsenie
Primii sunt, în general, copii problemă, cu care profesorii au o relaţie dificilă. Elevii de la "alte sporturi" sunt mult mai paşnici şi sociabili, poate şi pentru că ei trebuie să se gândească de pe acum la viitorul profesional, deoarece banii câştigaţi în competiţii nu prea le ajung. O demonstrează povestea a trei campioni mondiali, pe care o puteţi citi mai jos.
Elevul sportiv nu trebuie să aibă mari rezultate la învăţătură, deşi asta i-ar putea fi de mare folos în viitor. În schimb, are nevoie de aptitudini fizice deosebite, deoarece rezultatele probelor sportive contează în proporţie de 75% la media de admitere la liceu.
Într-un liceu sportiv, elevii au patru ore de pregătire practică şi două ore de instruire teoretică. În ultimii doi ani de liceu, numărul orelor de joc sportiv creşte la şase.
REPORTAJ
Fotbal şi alte sporturi
"Cluburile vin la şcoală pentru a înscrie sportivi. Dacă pleacă în cantonament şi demonstrează asta cu o adeverinţă, absenţele sunt motivate. Dacă lipsesc însă mai mult de două săptămâni, le trebuie o permisiune de la inspectorat", spune Florin Cozea, profesor al Grupului Şcolar de Construcţii "Anghel Saligny". Deşi este un liceu cu profil tehnic, el cuprinde şi câte două clase sportive pentru fiecare an.
"Vrem să renunţăm la fotbalişti, deoarece aceştia nu prea vin la şcoală şi, când vin, este extrem de greu de lucrat cu ei", adaugă acelaşi profesor.
Întrucât clasele sunt de tip mozaic, reunind sportivi din discipline diferite, un pic mai dificil este pentru elevii
