Călin Hera: „Elena Udrea a inaugurat, la Paris, programul «Romania, the land of choice». Drăguț. Draga de România, țara tuturor posibilităților, adică a niciuneia!”. Sursa: Zoltan Lorencz

Din păcate, România este o ţară care nu oferă prea multe variante. Cel puţin la firul ierbii. În prea multe sate şi orăşele. Cazul „Florina, fetiţa-mamă”, la care revenim la un an după campania EVZ din iunie 2008, e o dovadă teribilă.

Să ne amintim. În urmă cu un an, aflam că o fetiţă de 11 ani a rămas însărcinată după ce a fost violată de unchiul ei. Părinţii fetiţei au cerut întreruperea sarcinii. Ea însăşi nu ştia prea bine ce se întâmplă cu ea. Se juca, în că, cu păpuşile. Nu era nici pe departe pregătită să devină mamă. Vă rog să nu uitaţi nicio clipă: nu e vorba despre o dezbatere pro sau contra avort, ci despre o fetiţă abuzată! Caz simplu. Orice om cu judecata normală ar fi spus: fetiţa oricum trece printr-o traumă teribilă, nimeni nu o poate condamna să fie o fetiţă-mamă. Dar nu s-a întâmplat aşa. Autorităţile române au tărăgănat luarea unei decizii, ca şi cum o astfel de problemă, atât de personală, ar trebui tranşată de stat. A fost nevoie de o campanie de presă şi de implicarea hotărâtă a unei românce din Anglia pentru ca situaţia să-şi afle rezolvarea firească.

Între timp, în România continuă dezbaterea. Era ca la colţul microbiştilor din Parcul Cişmigiu. Toată lumea chibiţa, inclusiv cei care trebuiau să facă. Autorităţile pentru Protecţia Copilului spun, şi azi, că n-au fost sesizate. Ca şi cum ar avea zilnic de-a face cu cazuri de asemenea amploare. Ca şi cum ar fi fost o rutină. În realitate, era perioada alegerilor locale. Păcătoasele de alegeri i-au făcut pe oficiali să se fofileze. Cine ar fi riscat atunci, cine ar risca acum să-şi lege numele de un asemenea caz delicat?

Mentalităţile se schimbă greu. Se schimbă