În cadrul Festivalului de Teatru, spectacolul despre poetul Cristian Popescu, cu actori miri care joacă în tramvaiul 26, este prezentat zilnic pe ruta Sibiu-Răşinari. Sursa: Mihaela MarinSursa: Mihaela Marin

1 /.

După spectacolul memorabil al unor „Metamorfoze” consumate pe marginea unei piscine, în ploaie, credeam că nu voi mai fi impresionat de nimic. Şi totuşi: aşteptând a doua zi la prânz, în faţa unui cimitir, să apară vehicolul din „Un tramvai numit Popescu”, am realizat că neconvenţionalul e practic nelimitat. Poate lua orice formă. Şi, mai mult decât atât, intră de la sine în combinaţii polimorfe cu o realitate înconjurătoare mereu imprevizibilă.

Îmbarcarea se face de la Cimitir

Inteligenţa artistică a lui Gavriil Pinte a fost să stimuleze această regăsire, de o tandreţe indescriptibilă, între opera literară a lui Cristian Popescu şi lumea reală, de care poetul s-a legat cu atâtea fire. Tramvaiul alb, din care coboară personajele pentru a ne invita să urcăm şi să pornim în călătorie, se integrează mai bine în peisajul dezolant al intersecţiei sibiene, vizavi de Cimitir, decât toate mijloacele de transport armonizate vreodată într-o metropolă civilizată.

Tramvaiul 26 e de-aici şi de oriunde în lumea românească: în chipul cel mai firesc, câteva maşini parcate aiurea pe şine îi blochează pornirea, adică începutul spectacolului. Dar spectacolul a şi început. Pietonii zgribuliţi de ploaie şi şoferii în trecere care ne privesc cu amuzament filozofic (Uite ce fac nebunii ăştia! A venit Circul în oraş?) devin, ei, publicul nostru iniţial. În schimb, toţi participanţii la cursă se transformă treptat în actori. Suntem pasivi, în sensul că nu declamăm şi nu dansăm, precum profesioniştii de la Teatrul „Radu Stanca”; dar suntem activaţi, implicaţi aproape fizic în tot ceea se întâmplă de-a lungul călătoriei pe ruta Si