Am ascultat multe concluzii savante în legătură cu alegerile de duminică, dar singura care se impune este „căldură mare, domn’e!“. Multă lume nu s-a dus la vot, cam două treimi, rămânând acasă, prin curţi şi la iarbă verde, la un grătar şi bere. Campania nu a fost deloc convingătoare, temele europene nu par să intereseze pe nimeni, începând chiar cu liderii de partid şi candidaţii. Şi, chiar dacă mai ştiu câte ceva, nu au reuşit să transmită „capului de locuitor“ mesajele simple de care era nevoie. Am avut multe păţanii, de pildă, aceea că între orele 19.00 şi 20.00 un milion de bravi români s-au prezentat totuşi la urne, apucaţi de streche brusc. Pesemne datorită răcorii le-a venit mintea la cap.

Oraşele nu au binevoit să poftească la secţiile de votare, dar satele s-au arătat cooperante, mai permeabile la abstracţiile europene. Normal ar fi fost invers.

Vadim Tudor şi Gigi Becali s-au trezit la Bruxelles. Îi credeam dispăruţi din politica românească. Amândoi au fost respinşi în toamna trecută de acelaşi electorat. Acum iată-i jubilând frăţeşte. Ne răzgândim prea repede. Să fie căldura vinovată de această schimbare? Mai curând mascarada cu mascaţii la poartă, Becali în cătuşe, televiziuni, bâlciul mediatic care a urmat i-au adus pe cei doi în Parlamentul European. Şi spectacolul abia începe! Cei doi se vor folosi de ocazie ca de o trambulină politică. Nu vor să fie uitaţi, nici să dispară de pe micile ecrane şi din pagina întâi a jurnalelor. Nu cred că vor face cine ştie ce grozăvii pe acolo. Becali cred că destul de repede se va plictisi şi va rămâne la Bucureşti, în gale-ria Stelei, între două reprize petrecute la DNA. Vadim Tudor nu are nimic altceva de făcut şi va voiaja pe ruta Bucureşti - Bruxelles, dând declaraţii peste declaraţii.

EBA a trecut de hop. Căldura să fi jucat un rol? Lumea nu a ştiut unde pune ştampila. Mai curând PD-L a lucrat