ÎN UMBRĂ. Una dintre cele mai mari soprane din istorie a rămas neştiută din cauza comuniştilor, iar acum se vorbeşte prea puţin despre cariera ei strălucitoare. Străzi din Dresda, Viena, Salzburg, Burgas şi un bulevard din Chişinău îi poartă numele. Este considerată predecesoarea Mariei Callas şi una dintre cele mai mari soprane din toate timpurile.
Maria Cebotari s-a născut pe 10 februarie 1910, la Chişinău, şi a început să cânte de la 4 ani, la biserică. La numai 14 ani, reuşeşte să intre la studiile Conservatorului din Chişinău.
Apoi, în 1926, este descoperită de contele Alexander Virubov, fostul director al Teatrului Artistic din Moscova. Contele căuta o fată care să poată cânta şi în ruseşte şi rămâne fascinat de vocea şi frumuseţea ei, îndrăgostindu-se pe loc. Împreună cu teatrul rus, dă reprezentaţii şi la Bucureşti, după care pleacă la Paris, să joace pe marile scene de acolo.
Căsătorie contestată
După ce a ajuns în Franţa, Virubov o cere în căsătorie. Pentru că era minoră, între conte şi părinţii ei a urmat un schimb de scrisori. Părinţii nu-şi dau acordul pentru căsătorie şi ameninţă că vor lua legătura cu poliţia franceză pentru a opri relaţia dintre cei doi.
Între timp, tatăl ei moare, iar după o vreme, Maria Cebotari se hotărăşte să se căsătorească cu Virubov. Împreună pleacă la Berlin, unde contele joacă într-un film.
Aici, Maria ia lecţii de muzică, timp de trei luni, de la Oskar Daniel, un profesor foarte bun, la care se ajungea foarte greu. În scurt timp, în vaţă limba germană atât de bine, încât să poată susţine o probă în faţa directorului Operei de Stat din Dresda, dirijorul Fritz Busch.
Impresionat de vocea ei, acesta îi oferă pe loc un contract, iar pe 15 aprilie 1931, Maria debutează cu rolul Mimi în „La Bohème”, de Giacomo Puccini.
