Poveștile reprezentantelor celei de-a treia generații de asistente medicale din Oradea sunt reale lecții de viață.
Aşezate cuminte în sala de clasă a Grupului Şcolar Vasile Voiculescu, cele opt doamne deapănă amintiri despre anii de liceu, visele lor, împliniri şi neîmpliniri. Le pare rău că nu au putut veni toate. „Unele au plecat deja dintre noi, altele sunt în străinătate, iar altele sunt bolnave. Mai organizăm o întâlnire în 8 septembrie. Sper că atunci vom fi mai multe”, spune Mioriţa Săteanu, una dintre absolventele prezente.
Fidele profesiei
Sunt reunite două clase, secţia română şi cea maghiară. Îşi amintesc cu mândrie că au fost a treia promoţie a Centrului Şcolar Medical, înfiinţat de doctorul Mozes Carol. Toate au lucrat în sănătate măcar o vreme. Maria Simon a lucrat 20 de ani la Spitalul TBC, apoi în Băile Felix. Beleznoi Ibolya a lucrat şapte ani într-un sat din Caran –Sebeş, apoi la spitalul Judeţean, iar 28 de ani şi i-a petrecut la Centrul de Transfuzii. Elisabeta Mork a lucrat 36 de ani la Spitalul de Copii. Hermann Sarolta a lucrat cinci ani într-un sat în judeţul Timiş, după care a revenit la Oradea şi a lucrat la policlinica mare, spitalul judeţean şi la dispensarul unei fabrici orădene.
Maria Bartha a vrut să fie mai mult decât asistentă. După şapte ani petrecuţi la dispensarul din Remetea, a dat admitere la Facultatea de Medicină din Cluj, iar apoi a ajuns medic anestezist la maternitatea din Botoşani. „Am fost singurul medic anestezist pe cinci etaje. Nu m-am căsătorit pentru că nu ştiu ce bărbat ar fi rezistat la stilul ăla de viaţă”, spune femeia. E mulţumită că a putut ajuta mulţi oameni. „Îmi aduc aminte cum veneau la spital femeile cu septicemie, pentru că făcuseră avorturi ilegal. Au fost ani foarte greu”, povesteşte ea.
Dezertorii grupei
„Eu am lucrat 16 ani la Spitalul M
