Oraşul Winterthur (anticul Vitodurum) din cantonul Zürich, cu o istorie mai curînd estompată, a cunoscut o vivace metamorfoză în secolul al XIX-lea, datorată comerţului şi fabricării textilelor. Pe fundamentul înfloririi economice, buna reputaţie culturală a fost construită de colecţionari de artă, simpli amatori sau filantropi. Numele Reinhart ilustrează strălucit toate cele trei categorii. Theodor Reinhart, figura patriarhală a familiei, desfăşura, în conturul firmei Gebrüder Volkart, o protectoare simpatie pentru artişti în plină ascensiune, între care se numărau Ferdinand Hodler, Karl Hofer sau Herman Haller. La rîndul său, fiul cel mare, Georg, s-a angajat în alcătuirea unei colecţii de artă orientală, în vreme ce fratele său, poetul Hans Reinhart, s-a devotat promovării literaturii şi teatrului în urbea natală. Din această casă cu gusturi alese, prestigiul cel mai sonor i-a revenit însă mezinului. De personalitatea lui Oskar Reinhart (1885-1965) se leagă una dintre cele mai solide colecţii private din Europa, instalată în două locaţii din Winterthur: un sobru palat central cu aspect italienizant (aici este amplasată arta elveţiană, germană şi austriacă) şi o villa rustica de la periferie (pentru restul colecţiei). În 1924, după o perioadă în care atenţia acordată firmei familiale s-a împletit cu prospecţiunile în muzee, anticariate şi case de licitaţii, ilustrul amator s-a retras din afaceri pentru a se consacra definitiv şi total obiectelor de artă. Prima consecinţă a acestui entuziasm radical a fost creşterea organică, într-un ritm impresionant, în aparenţă în afara criteriilor stricte, a recoltei de opere de artă. Intenţia de a pune la dispoziţia municipalităţii o parte din comorile adunate s-a înfiripat curînd, deja în al patrulea deceniu al secolului trecut, punerea în act datînd însă din ianuarie 1951. Muzeul Oskar Reinhart am Stadtgarten, inaugur