Să fii părinte în ziua de azi poate fi o provocare mult mai mare decât acum douăzeci de ani. Părinţii şi bunicii noştri s-ar opune dacă ar auzi o astfel de ipoteză, deoarece atunci nu existau atât de multe informaţii. Paradoxal, asta ar putea fi problema, părinţii de azi neştiind să cearnă informaţia. Dacă acum mulţi ani un copil era obraznic, nu spunea nimeni că ar avea o problemă de sănătate, neurologică, comportamentală sau de altă factură. „Acum, când un copil este mai neastâmpărat, părinţii ştiu că trebuie dus la psiholog, medic de familie, trebuie realizate analize amănunţite pentru a conchide că suferă sau nu de hiperactivitate, cu sau fără deficit de atenţie, sau vreo afecţiune neurologică. Este adevărat că sunt din ce în ce mai mulţi copii cu probleme de concentrare, dar asta nu înseamnă că suferă de vreo boală anume. Copiii trebuie să fie şi copii”, declară doctorul braşovean Alexandra Chimescu.

„O persoană hiperactivă se poate caracteriza prin reacţii emoţionale puternice, impulsivitate, agresivitate, dificultăţi de concentrare şi susţinere a atenţiei, agitaţie psihomotorie, vorbire în exces, dificultăţi în a desfăşura activităţi individuale de genul lecturii unei cărţi. Există persoane care manifestă aceste trăsături în mod natural, fără ca activismul lor crescut să fie dezadaptativ sau disfuncţional”, explică medicul.

Este dificil de diagnosticat hiperactivitatea, deoarece trebuie să ţinem seama de mai multe criterii. Simptomele sunt reprezentate de lipsa de atenţie, caracterizată prin dificultate în a duce o sarcină la bun sfârşit şi uşoara distractibilitate la stimulii exteriori, impulsivitatea, ce de multe ori poate duce copilul la activităţi riscante pentru siguranţa lui, şi hiperactivitatea sau agitaţia, comportamentul neadecvat. Toate cele trei simptome importante sunt, de obicei, componente normale ale comportamentului unui copil preş