La aproape 40 de ani de la aselenizare, specialiştii români se axează cu succes pe cercetarea spaţială „la sol”. Sursa: Reuters

România se pregăteşte de o altfel de integrare europeană: cea în domeniul spaţial. Deocamdată, la 28 de ani de la misiunea lui Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut român care a zburat în spaţiu, şi la aproape 40 de ani de la primii paşi ai unui om pe Lună, programul spaţial autohton se axează mai degrabă pe cercetarea la sol decât pe expediţii în Cosmos.

Visul omului de a ajunge în spaţiu se traduce la Agenţia Spaţială Română (ROSA) prin colaborări europene la proiecte şi experimente care au loc în laboratoare cum sunt cele ale Institutului de Ştiinţe Spaţiale (ISS). Cel mai probabil anul viitor, însă, România va lansa primul satelit pe orbita Pământului, Goliat, şi va deveni membru deplin în Agenţia Europeană Spaţială (ESA).

România a atras atenţia europenilor prin cercetarea în domenii ca magnetometria sau cel al nanosateliţilor. Erwin Duhamel, unul dintre directorii din ESA, a vorbit cu EVZ despre rolul pe care l-am putea juca în programul spaţial european.

Integrarea în Cosmos

„De ce să trimitem un om în spaţiu?”, tranşează, scurt, Marius Piso, ideea de a pregăti astronauţi români. „Omul în spaţiu trebuie să aibă un rost. Astăzi este mult mai eficient să trimiţi un robot, de exemplu”, spune acesta. Deşi mulţi pot spune că programul naţional spaţial poate părea o glumă într-o Românie care încă se mai zbate să construiască o autostradă aici, pe Pământ, motive de mândrie ar fi totuşi. Ce se petrece mai exact la Agenţia Spaţială nu are neapărat legătură cu expediţii pe Lună, de exemplu. Ci mai degrabă cu cercetarea în domenii la care deja se lucrează de ceva vreme în Europa.

Partea palpabilă a programului spaţial românesc înseamnă lansarea, în scurt timp, -„probab