Povestea lui Sînmărtean, fotbalistul dorit în Ghencea

Bani puţini, necazuri multe, că aşa e la săraci. Tatăl vlăguit de boala de rinichi stătea mai tot timpul prin spitale. Cei doi băieţi erau prea mici să aducă vreun ban în casă. Jucau fotbal şi prin Bistriţa se vorbea că sînt buni. Şi ce folos, vorbele frumoase nu plătesc întreţinerea. Mama ducea tot greul casei. O vreme a primit de lucru la cantina clubului. Măcar cu mîncarea erau asiguraţi.

Apoi, treptat, au ieşit la lumină. Lucian începea să prindă echipa mare şi să cîştige bani. De cele mai multe ori, în acest punct al povestirii apar starlete, cluburi de noapte şi mult alcool. La 20 de ani eşti tînăr, puternic şi viaţa e frumoasă. La 20 de ani, Lucian Sînmărtean e tînăr si are caracter. Dă goluri în campionat şi e privit ca marele talent al Gloriei. Dar de la talent la glorie drumul e greu, în acest timp Lucian trebuie să-şi întreţină familia. Tatăl său nu mai poate continua cu dializele, are nevoie de un rinichi nou. Îl va primi de la soţie, nimic neobişnuit într-o familie unită. Iar Lucian îşi continuă drumul: naţionala de tineret, naţionala mare, locul 3 cu Gloria în campionat, Panathinaikos, Utrecht, cunoaşteţi povestea. Poate mai puţin amănuntul că din Olanda a strîns bani pentru Ioan Baciu, colegul său de generaţie de la Mureşul Deva , bolnav de leucemie.

Bineînţeles că o asemenea biografie de om trecut prin greutăţi şi care ştie din familie ce înseamnă solidaritatea nu contează de nici un fel cînd vine vorba de negocierea contractului. Contează în primul rînd că, fotbalistic, Sînmărtean nu a produs mai nimic în ultimii 5 ani. Nici returul nu pledează pentru el. Se vede că are nevoie de pregătire fizică, de un antrenor bun şi de un mediu stimulativ. Iar pentru asta Sînmărtean trebuie să ajungă la o echipă importantă. La ora acestui articol, negocierile sînt în impas. Dacă informaţiil