Înainte de a fi alb, megastarul a fost primul artist de culoare cu o poziţie din toate punctele de vedere dominantă în muzică.
Anii ’80, o zi cenuşie, ca multe altele, Bucureşti, Şoseaua Viilor: un 173 plin dă să plece din staţie, dar nu poate închide uşa din mijloc pentru că o mamă se chinuieşte să convingă un copil de 4-5 ani să urce în autobuz. Copilul are un băţ de două ori mai lung decât el, cules din boscheţi, la care nu vrea să renunţe: - Hai, Mihăiţă, hai, lasă dracului băţul ăla! - Nuuu vleaaaau, îmi tleeebuieee! - Hai, Mihăiţă, aruncă porcăria aia şi urcă! Ce vrei să faci cu el? - Vleau să-l bat pe Cliiiistiiii! - Te izbesc! Treci în autobuz. Ce-ai cu Cristi, de ce vrei săl baţi? - Mi-a luuupt poza cu Maaaaicăăăl!
De ce a făcut moartea lui Michael Jackson înconjurul lumii? Pentru acelaşi motiv pentru care Mihăiţă şi “Clisti” se încăierau pe o “surpriză” cu “Maicăl” într-o Românie în care, probabil, copiii cu cravată de pionier şi adolescenţii cu carnet de UTC nu ştiau să spună pe de rost mai mult de 10 nume de celebrităţi mondiale.
Dacă e să ne luăm după biografie, contează faptul că Michael Jackson a murit la 50 de ani biologici şi vreo 45 de de carieră. Cu alte cuvinte, că s-a apucat de cântat de meserie, cu Jackson 5, în 1964, anul în care Beatlesii cucereau lumea cu primul turneu în SUA şi Ranger 6 se izbea de suprafaţa Lunii, ratând prima transmisie de imagini de acolo.
Alţii au o carieră mai lungă şi nu sunt celebri. Meritele şi păcatele lui Michael Jackson au fost deja etalate de media internaţională şi românească. “Thriller” (1982) este cel mai vândut album din istorie, cu 109 milioane de exemplare şi, printre altele, piesa titulară a însemnat transformarea videoclipului într-o formă de artă şi un vehicul de marketing puternic, contribuind la explozia MTV.
Poveştile cu copii abuzaţi, sch