Un presedinte bucatar si mancator de mir Intr-un capitol al fabuloasei sale carti, "Bucatareasa si mancatorul de oameni", in fapt un "eseu despre raporturile dintre stat, marxism si lagarele de concentrare", Andre Glucksmann se refera la "discursurile supunerii voluntare". Reintoarcerea mea la capitolul dintre copertele cartii filosofului francez a fost prilejuita recent de constatarea ca Traian Basescu, actualul presedinte al Romaniei, cel care si-a inceput mandatul prin a fi "jucator", tine acum cu tot pretul prin a-l sfarsi, as spune, nu ca tinichigiu, nici ca ospatar, ci ca bucatar. Si asta pentru ca, in bucataria intimitatii sale de om politic "pragmatic", presedintele Romaniei asezoneaza, la carnea mereu frageda a mentalului colectiv, tot felul de ingrediente redescoperite cu usurinta in trecutul recent ori in cel foarte putin indepartat. Astfel produce bucatarul Traian veritabile discursuri ale supunerii voluntare, precum cele pe care Glucksmann le regaseste in cazurile totalitarismelor de stanga si de dreapta care au marcat in rau secolul trecut, lasandu-si urmele inspre prezent. Pentru orice lider populist, asa cum, fara multe indoieli, Traian Basescu este, grija permanenta este aceea a iubirii de catre popor si, legata de aceasta, aceea a reinnoirii unei legitimitati fundamentate de supunerea voluntara. Cata vreme democratia, fie ea si schioapa - precum cea din Romania - o permite, nu avem, desigur, nici o problema. Atata vreme cat discursul supunerii voluntare nu se indeparteaza, fie numai si simbolic, de cadrele democratiei si de valorile care sustin aceste cadre. As spune ca modernitatea si laicitatea sunt doua dintre punctele de sprijin importante ale arhitecturii democratice. Recentele "infatisari religioase" ale presedintelui Romaniei ne arata, cred, ca acesta e constient de faptul ca ele nu sunt impamantenite in imaginarul social si politic ro