EVZ retrasează parcursul ciudat şi ironic al unui fenomen recurent: frenezia mediatică provocată de "cele mai profitabile" dispariţii din istorie. Elvis, Diana şi Michael spun o poveste în trei acte despre regi, prinţese şi mulţimi înnebunite. Sursa: Reuters
În august 1977, Bobby Mann apăsa pentru eternitate declanşatorul unei camere foto miniaturale, imortalizând corpul neînsufleţit al „regelui” Elvis. Săptămânalul National Enquirer se pregătea de cea mai mare lovitură mediatică a deceniului.
Douăzeci de ani mai târziu, tot într-un august, la Paris, Jacques Langevin cobora în viteză de pe motocicletă şi prindea ultimele cadre ale unei prinţese muribunde. Diana îşi trăia clipele finale aşa cum o făcuse toata viaţa: sub flashurile bliţurilor.
Ceremonia funerară a lui Michael Jackson, megastarul american transformat în legendă pop şi trimis în panteonul mitic al zeilor, s-a pregătit ieri să bată toate recordurile fixate anterior în materie de frenezie mediatică.
"THE KING"
Apocalipsa după Elvis
În ziua aceea de august 1977, Memphis-ul s-a umplut de corturi întinse în degringoladă. Zeci de mii de pânze s-au ridicat spre cer şi au rămas acolo, pentru 48 de ore de amintiri amestecate cu lacrimi. Elvis Presley, cel mai mare star pe care îl văzuse omenirea, copilul perfect al maşinăriei de marketing americane, murise. Pe 16 august 1977, Elvis Presley suferea un atac de cord în reşedinţa sa de la Graceland şi părăsea o lume imperfectă la doar 42 de ani.
În orele care au curs de la anunţul şocant al dispariţiei sale, zeci de mii de oameni s-au vărsat peste Memphis într-un exerciţiu nemaivăzut de adulaţie isterică. Rock’n’roll-ul îşi trăia apocalipsa prin dispariţia celui care reinventase genul şi vânduse mai mult decât oricine în istorie. Toată lumea voia să fie în oraşul lui Elvis.
