Odata cu transformarea ziarului Cotidianul intr-un blog printat (apropo, au mai incercat si altii si au dat faliment), am ajuns la o concluzie relativ trista: e mult mai simplu sa publici opt pagini de opinii si comentarii (adica jumatate de ziar) decit sa produci stiri. De ce? In loc sa platesti, sa zicem, 10.000 de euro pe luna celor zece reporteri de pe Economic, care umpleau doua pagini pe zi, platesti 4.000 si gasesti doi oameni care iti pot umple cite o pagina fiecare. Cu opinii si comentarii.
Nu sint convins ca astea sint sumele, dar in economia mass-mediei romanesti a aparut un fenomen foarte interesant: toata presa geme de comentatori si analisti, editorialisti si altii din aceeasi categorie. Si exemple gasim peste tot. In principiu, din cauza ca necesita mai putina munca din partea angajatilor cu norma intreaga, nu ai probleme cu deadline-urile (cel putin teoretic) si cultivi lenea: de ce sa scoti stiri, cind la fel de bine poti umple paginile cu parerile personale?
Cotidianul, care acum (inca mai) are doua pagini de opinii, este doar un exemplu in presa scrisa. Ion Cristoiu, de exemplu, umple zilnic o pagina in Jurnalul National. Doar el. Si daca vrem, mai gasim. Interesant e ca acelasi fenomen se intimpla si in televiziune. Sa ne uitam la Antena 3, de exemplu, unde Sinteza Zilei are doua ore de discutii inutile, care nu aduc absolut nici o informatie noua. Practic, se discuta pe stiri deja scrise. Acelasi lucru se intimpla si la Realitatea TV. Cu ce ma incalzeste ca Stelian Tanase si Mircea Dinescu bat cimpii cu gratie?
E drept si, in acelasi timp, nu ai cum sa negi ca opiniile nu ar trebui sa lipseasca dintr-o forma de media, oricare ar fi ea. Orice cititor are nevoie sa se mai intersecteze si cu altfel de texte, nu doar cu stiri seci. Dar, in momentul de fata, se exagereaza cu atitia comentatori. Spre exemplu, la Sinteza
