Biografia lui Paul Goma, "topită" în romanele sale memorialistice, este, la scară individuală, istoria zbuciumată a basarabenilor refugiaţi în România. Este, totodată, istoria scriitorului disident, aflat în permanent conflict cu linia oficială. Volumele sale ("Gherla", "Ostinato", "În Cerc", "Arta refugii", "Astra", "Sabina", "Soldatul câinelui", ş.a.) sunt reprezentative în acest sens.
Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, în satul Mana (jud. Orhei), în familia învăţătorului Eufimie Goma. În timpul războiului, tatăl i-a fost deportat în Siberia de autorităţile sovietice, pierzându-i-se urma în gulag. În 1942, familia dascălului basarabean îşi regăseşte "capul" într-un lagăr românesc, la Slobozia, ca prizonier de război. În 1944, familia Goma parcurge într-un dureros refugiu localităţile Sibiu, Gusu, Buia. Este internată apoi în lagărul pentru refugiaţii basarabeni şi bucovineni de la Sighişoara. Pe baza unor hârtii falsificate, soţii Goma şi copiii "păcălesc" comisiile de repatriere în URSS, rămânând în România.
Din 1949, Paul Goma devenea, pentru trei ani, elev al Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu. A fost exmatriculat, după cum va mărturisi mai târziu scriitorul, pentru că deţinea un jurnal. După câteva tentative, lipsite de succes, de a intra la licee din Sighişoara şi Braşov, a fost admis la Liceul Negru Vodă din Făgăraş.
După absolvirea studiilor medii, în 1954, a reuşit, concomitent, la Şcoala de Literatură şi Critică Literară "Mihai Eminescu" şi la Universitatea Bucureşti (Facultatea de Filologie). Şcoala de literatură fusese înfiinţată în urmă cu patru ani şi copia modelul Institutului de literatură "Maxim Gorki" de la Moscova. Scopul ei declarat era să formeze "cadre tinere de scriitori şi critici literari, ridicaţi din rândurile poporului muncitor". A ales "fabrica de scriitori", cum