E nevoie de foarte mult timp pentru a fi tânăr - spune geniul năuc PICCASSO. Adică să trăieşti în metaforă. Metafora - spune ORTEGA Y GASSET - este cea mai mare putere a omului. Ea se-nvecinează cu vrăjitoria şi e ca un instrument al creaţiei, uitat de Dumnezeu înlăuntrul operelor sale, după cum chirurgul distrat uită un instrument în trupul celui Operat.
Când eşti ACTOR ai noroc! în ce priveşte metafora.
Teatrul este o lume misterioasă. O lume în care poţi fi mereu îndrăgostit.
Aici în mediul minţii NOASTRE se naşte "un anume spaţiu", cum îl numea un făcător de basme - TĂRÂMUL DE NICĂIERI. Aici viaţa a creat o lume câştigătoare ORICE S-AR ÎNTÂMPLA.
Anul 2009 a ajuns la mijloc. Oare m-am îndrăgostit, eu anul acesta, acolo în lumea mea de pe scenă?
Alexandru Dabija
Regizorul cu mare talent de actor, invidiat de noi toţi pe la repetiţii face anul acesta un spectacol ciudat, ascuţit, plin de MIRODENII, UN SPECTACOL lunecos, greu de apucat. E o felie din Shakespeare, din piesa "UN VIS din noaptea miezului de varăť. Meşteşugarii într-o posibilă nuanţă. Ceva patetic şi fascinant. Un loc unde nu mai ştii nimic decât să fii copil şi ŤVIU, VIU ŞI ATâTť. Dabija avea nevoie de o trupă sprinţară, fantastă, ludică, fără maluri, fără îNTREBĂRI PRAGMATICE, să aibă mijloace pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť.
Al năibii de greu şi de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinereţe.
Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic, misterios şi sarcastic. INSOLIT, DUR ŞI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ŞI LUNECOS. Dabija ştie să chinuiască şi o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ŞI GENEROS.
Rolurile din spectacol sunt şi ele viclene şi ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi d
