Universitatea „Spiru Haret“ nu mai este un caz izolat, ci o problemă socială. Un fel de Sidex care la capătul furnalului nu scoate oţel, ci diplome. De inginer, de medic, de jurist, de ziarist, de psiholog... tot felul de diplome! Dacă ar vrea cineva să obţină diplomă de specialist în vânturi, sigur s-ar înfiinţa, la „Spiru Haret“, o catedră de împachetat vânt şi de congelat raze solare! Această universitate-mamut nu este singura fabrică de diplome din România. Multe alte institute de învăţământ superior, din puzderia celor apărute ca ciupercile după ploaie, emit diplome de parcă ar lipi etichete pe borcanele cu murături. Cele mai multe dintre ele sunt universităţi particulare, dar există şi destule de stat, înfiinţate prin tot felul de târguşoare în care încă se mai plimbă vaca pe uliţa principală.
În aceste mezelării universitare, regula de aur este: studentul nostru, stăpânul nostru! Altfel spus: plăteşti, ai diplomă! În mod normal, taxa de universitară îţi asigură dreptul de a studia şi a da examene. Atât! Or, în mezelăriile cu pricina, taxa este – aproape fără excepţie – garanţia obţinerii unei diplome. Ce contează că vii bou şi pleci vacă?!
Revenim la „Spiru Haret”. Încasând anual taxă de la sute de mii de studenţi, negustorii care conduc această instituţie au transformat-o într-un Caritas universitar. Un Caritas în care poţi să dai şi zece examene pe zi – şi să le promovezi pe toate – ori să absolvi zece facultăţi în şapte ani.
Cazul băcăuanului Ioan Hanganu este elocvent: la anii pensionării, venerabilul student obţine diplomă după diplomă – de la drept la finanţe-bănci, de la istorie la afaceri economice internaţionale, trecând prin management şi psihologie. Această nebunie are o singură explicaţie: cei peste 50.000 de euro pe care domnul Hanganu spune că i-a plătit Universităţii „Spiru Haret“. Dacă mai făcea rost de
