Staţiunea Saturn este în continuare o destinaţie căutată de familiile care vor să îşi petreacă vacanţa la Marea Neagră. Plaja este plină de copii care aleargă printre prosoapele turiştilor, dar şi de căţei cu botul murdărit de nisip, care nu se sfiesc să treacă direct peste cearşafurile întinse la malul mării. Sursa: Andreea Dogar Câteva hoteluri de lux apărute recent în staţiune stau alături de unele mai vechi, cu aspect de cămin de studenţi, în curtea cărora turiştii îşi prepară singuri masa de seară: o porţie de mici la grătar. În timpul zilei, plaja este ticsită de vânzători de nămol şi de celebra „piatră de baie”, dar şi de podoabe de sezon: coliere, brăţări şi coşuri cu stele de mare învelite într-o folie de plastic. O doamnă corpolentă, cu şorţ alb prins la brâu, se plimbă printre turişti cu un butoi cu porumb fiert, ajutată de un puşti care înfulecă şi el un porumb şi-i asigură pe potenţialii clienţi că este foarte bun. Ce facem în Saturn

Seara, câte un aventurier face bucle pe plajă cu ATV-ul, în admiraţia unanimă a prietenilor care îl privesc de pe margine. Hidrobicicletele prăfuite, cu cârma ruginită, vopsite strident în roşu şi galben stau triste pe plajă. Doamne în vârstă caută scoici în nisip, părinţii stau la o ţigară, iar copiii aleargă agitaţi pe nisipul amestecat cu coji de seminţe.

Trăsuri trase de cai neîngrijiţi trec pe înserat pe străzile staţiunii, iar vizitii îşi cheamă muşterii sunând dintr-un clopoţel. Posibilităţi de distracţie în Saturn nu prea sunt: părinţii îi duc pe cei mici în parcul de distracţii iluminat strident de miile de beculeţe colorate ce sclipesc obositor. Accesul în parc se face pe un drum noroit, plin de bălţi. La marginea staţiunii, pe zeci de metri, s-a format un depozit de alge aduse la mal de valuri, care putrezesc alături de scoici şi de gunoaiele răspândite la întâmplare. „Îhh”