Radu Paraschivescu analizează colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă”. Paraschivescu consideră că acest proiect realizează o omologare reciprocă: ziarul pune în valoare colecţia, iar colecţia atrage atenţia asupra ziarului. Adevărul: Ce părere aveţi despre colecţia “100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă”?

Radu Paraschivescu: Mă bucur să văd că „Adevărul” face manevre de reculturalizare. Efortul e spectaculos, mai ales dacă mă gândesc la investiţia enormă din spatele lui (lucru pe care cititorul obişnuit nu se grăbeşte să-l facă). Altfel spus, ziarul pierde bani pentru ca publicul să câştige literatură. Iată un proiect care merită complimente, aşa că i le fac – şi asta nu fiindcă scriu la acest ziar.

Pe de altă parte, decidenţii au realizat un artificiu de omologare reciprocă: ziarul pune în valoare colecţia, iar colecţia atrage atenţia asupra ziarului. La un singur lucru aş umbla: la slogan. Nu cred că „Uragan asupra Europei” sau „Somnul de veci” sunt cărţi pe care „trebuie să le ai în bibliotecă”. De câteva secole, a devenit foarte greu să scrii cărţi indispensabile.

Aveţi vreun titlu preferat, dintre cele care au apărut până acum?

Riscând să par uşuratic, votez pentru „Un yankeu la curtea regelui Arthur” de Mark Twain. Şi mă ­bucur că „Adevărul” dă credit unui scriitor subevaluat pe nedrept, care a scânteiat în mai multe registre.

Preţul cărţii, un atu

Cum vedeţi succesul „Cărţilor Adevărul“ (cozi la chioşcurile de ziare, se formează liste pentru achiziţionarea volumelor etc)?

Îl invidiez pe Stelian Tănase, pentru că „Adevărul” se vinde cel mai bine în ziua când scrie el. În locul lui, aş specula conjunctura. Succesul colecţiei e firesc, fiindcă se întrunesc elementele lui obligatorii: cumpărătorul are impresia că a dat