„In plina perioada de criza economica este nevoie de optimism. Daca fiecare dintre noi ne facem datoria, putem depasi aceasta perioada dificila” - Emil Boc. Domnule premier, aveti dreptate. In criza, e nevoie de optimism, ca altfel crapi. Daca optimism nu e, nimic nu e, domnule Boc. Pana la urma, poporul asta a fost un popor de optimisti, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Cand ne atacau turcii, ai nostri ziceau „Lasa dom'ne, ca o sa se incheie cumva si razboaiele astea, ca doar n-or dura la infinit”. Si nu durau, domnule premier. Chiar se incheiau, cu toate ca dupa ele, economia noastra se dovedea secatuita rau de tot. Pe urma, mai tineti minte, pe vremea lui Ceausescu, toti eram niste optimisti mascati, convinsi ca odata si-odata tot se va termina si cu comunismul. Si uite ca iar aveam dreptate.
Optimista era si doamna Ridzi (va mai aduceti desigur aminte de ministresa pe care domnuavoastra insiva ati numit-o la Tineret), care spera sa nu se descopere potlogariile facute de ea cu banii de care aveti atata grija. Numai ca din pacate pentru coana Ridzi, optimismul ei nu prea s-a adeverit. Dar asta-i viata, domnule premier, ministrul cu m mic nu se poate pune cu Destinul cu D mare.
Pentru ca vedeti, exista optimism si optimism. Exista un optimism al sinucigasului, care spera si el sa-i reuseasca tentativa de suicid. Exista optimismul razboinicului care spera sa castige batalia, chiar daca ramane fara nimic in jur (victoria a la Pyrrus, cum ii spun unii). Si, in fine, exista un alt optimism, cel la care probabil faceti Dumneavoastra referire. E optimismul celui care spera sa se rezolve cumva de la sine problemele, fara sa faca nimic pentru asta.
Mi-a placut tare mult cum ati spus sa ne facem cu totii datoria, dom' Boc. Curat le-ati spus-o! Cum ar veni, romanii sa isi faca datoriile, asa cum si Guvernul face datorii! Ca tot veni vo
