Mircea Mihăieş: „Nu pe noi vrea să ne prostească, ci pe studenţi. După ce le-a luat banii, acum le vinde gogoaşa că El, Supremul, le-a pus în mână nişte diplome mai tari ca-n America”.

Nu-mi vine să cred: a doua săptămână la rând, sunt cât pe ce să-i iau apărarea Ecaterinei Andronescu! Cunoscând obiceiurile pământului, eram sigur că după urecheala violentă de la partid, după ieşirea isterică a lui Geoană, frauda de la „Spiru Haret” va fi îngropată definitiv.

Ei bine, lucrurile nu s-au întâmplat chiar aşa: Andronescu a continuat să vorbească despre „neregulile” de la stabilimentul lui Bondrea, a promis că va trimite inspectori, că se va analiza situaţia la firul ierbii. E drept că tonul a scăzut din intensitate, ba chiar că, la rândul ei, doamna ministru a comis o potlogărie: nu avea dreptul să anunţe că deocamdată diplomele rămân valabile, din simplul motiv că ele nu sunt deloc valabile!

Situaţia e de-o claritate aritmetică: cursurile, seminariile, examenele şi diplomele rezultate din ele au fost lovite de nulitate chiar din clipa când Bondrea a dat ordin să se facă înscrieri la facultăţi neacreditate. Numai într-o ţară ca a noastră o situaţie atât de limpede poate isca nesfârşite discuţii. Ştim bine de ce: pentru că la mijloc sunt sume enorme de bani, manipulate de indivizi bine plasaţi în ierarhia politică şi socială.

Aberaţiile cu cataloagele cuprinzând mii de studenţi, opacitatea de peşteră a felului în care se desfăşoară învăţământul zis „la distanţă”, competenţa sau incompetenţa profesorilor, existenţa sau inexistenţa spaţiilor pentru ditamai planctonul de studenţi sunt doar cazuri particulare ale fraudei originare numite inexistenţa acreditării. Te şi întrebi, în aceste condiţii, cum de-şi mai pierde lumea vremea discutând un astfel de subiect.

Probabil că lucrurile s-ar fi rezolvat prin metoda r