Cu rare exceptii, liderii politici de la PSD, PDL sau PNL, pana si Traian Basescu, detesta monitorizarea Comisiei Europene. Unii o spun pe fata, altii in gand. Dar cu totii isi doresc intens, daca nu o justitie subordonata total, macar una docila cand se ocupa de invartelile lor mari sau mici. E o vocatie politica, un talent romanesc. Totul poate fi, la o adica, invartit: caltabosi, fregate, rafinarii, logan-uri, resurse naturale, Marea Neagra, Ziua Tineretului, termopane, arme de vanatoare. Iar invarteala - sublim cuvant - e arta de a ameti lumea din jurul tau in asa hal incat, intr-un final, sa ramai cu banii. Numai ca, a te invarti eficient presupune a nu fi monitorizat de UE.
Continutul raportului pe justitie dat publicitatii la 22 iulie nu e nici mai bun, nici mai prost decat altele. Doar tonul politic pare mai indulcit, verbele suna mai moale. Copertile sale par mai roz.
Parlamentul, de pilda, nu este acuzat de-a dreptul ca franeaza anchete. In documentul politic al raportului se mentioneaza doar ca “este important ca Parlamentul sa isi arate angajamentul deplin in ce priveste continuarea combaterii coruptiei la nivel inalt”.
In varianta initiala a documentului politic scapata in presa se arata ca “Dorinta de reforma nu este reflectata de angajamentul fara echivoc in clasa politica. In special Parlamentul pare inca sa ezite si nu ia intotdeauna deciziile necesare sustinerii eforturilor executivului pentru reformarea justitiei si lupta impotriva coruptiei.”
Raportul si nevoia de repere
Veti observa ca exista o uriasa diferenta intre prima varianta a textului si cea finala. Tonul s-a inmuiat ca urmare a lobby-ului romanesc la Bruxelles. Desigur, stilistica, duritatea termenilor utilizati in documentul politic, au o anumita relevanta ca semnal extern. Dar nu sunt esentiale.
Esential ramane docu
