Daniel Sandru La pagina 101 a cartii intitulate "Reconstructia dreptei", politicianul Valeriu Stoica si politologul Dragos Paul Aligica sustin, pe buna dreptate, ca "a fi liberal, in sensul clasic al termnului, este mult mai mult decat o chestiune de doctrina si intelect. Este o chestiune de vointa si caracter". Luand in considerare faptul ca cei doi autori stiu ce scriu si isi fundamenteaza demersul pe ideile nobile ale liberalismului clasic, as spune ca fraza citata mai sus demonstreaza, de o raportam la contextul romanesc, ca ideea unei "reconstructii a dreptei" este, pe cat de admirabila, pe atat de iluzorie. Admirabila, cata vreme avem de-a face, prin aceasta lucrare, cu o incercare de manifest politic dezvoltat riguros, intr-o foarte coerenta inlantuire a ideilor expuse. Iluzorie, pentru ca, dupa cate imi pare, nu ai ce "reconstrui" acolo unde nu a fost vreodata construit ceva (lucru la fel de valabil si pentru cazul in care cineva s-ar gandi sa vorbeasca ori sa scrie despre o "reconstructie a stangii"). Insasi intentia introductiva a cartii, aceea de deconstructie a mitului existentei unui "liberalism romanesc", spune multe din acest ultim punct de vedere, chiar daca putem citi aici dorinta manifesta a autorilor de a atrage eticheta de "reprezentant al dreptei" de pe spuza PNL pe aceea a PD-L. Dar nu asta vreau sa aduc in discutie, mai cu seama atunci cand aceasta atitudine este asumata explicit si cu totul onest din perspectiva intelectuala inca din primele pagini ale "Reconstructiei dreptei". As spune doar ca este evident, si istoric, dar si politic, faptul ca PNL n-a reprezentat vreodata, de la infiintarea sa, liberalismul autentic, si cu atat mai putin "dreapta". Ceea ce deruteaza insa, citind fraze precum cea pe care am preluat-o la inceputul acestui comentariu, este haul infinit ce se casca intre atitudinea partidului pe care Valeriu Stoica il rep