DOSAR. Bilanţul României după participarea la războiul din Irak: doi militari căzuţi pe front, 80 de milioane de euro cheltuieli şi idei de afaceri de care s-a ales praful. Sursa: Agerpres

Pe 4 iunie 2009, o ceremonie militară, câteva lacrimi prezidenţiale şi un prânz luat de militari împreună cu oficialii au fost primele rânduri ale unui epilog istoric: acela al participării României la războiul din Irak.

Ieri, o altă ceremonie, de data aceasta ţinută la umbra Arcului de Triumf din Bucureşti, a încheiat, simbolic, misiunea celor peste 8.400 de militari care au trecut prin nisipul irakian. Punctul final va fi pus însă de Coaliţia multinaţională pe 31 iulie, data finală a operaţiunii militare.

În evaluarea politicienilor, afaceriştilor şi diplomaţilor de la Bucureşti, Irakul reprezintă un paradox: este ţara prestigiului câştigat, dar şi zona oportunităţilor ratate.

Bilanţul românesc al capitolului Irak, demarat astăzi de „Evenimentul zilei”, poate fi împărţit în două - ceea ce poate fi numărat şi aspectele care nu pot fi judecate după legile statisticii.

Pierderea statului şi câştigul firmelor private

În partea cuantificabilă se găsesc miile de soldaţi care au fost dislocaţi sub steagul românesc, cele peste 80 de milioane de euro cheltuite din fondurile MAp, contractele de 20 de milioane de euro prin care Romarm a livrat armament prin intermediul firmelor americane, precum şi sutele de milioane de euro câştigate de câteva firme româneşti, dintre care unele cu puternice conexiuni politice.

În partea mai puţin vizibilă a bilanţului se află renumele onorabil câştigat de România pe scena internaţională, statutul de mentor pe care câţiva oficiali români au reuşit să-l obţină într-o ţară care învăţa alfabetul democraţiei, dar şi o relaţie diplomatică afectată de sincope şi scandalul