Sala Unirii, clădire care datează din 1908, este locul unde la 1 decembrie 1918, s-a adoptat Declaraţia de unire a Transilvaniei cu România. Clădirea în care a fost semnat actul Marii Uniri a funcţionat ca şi club ofiţerilor din armata austro-ungară. În această sală, restaurată şi amenajată, se păstrează drapele şi cocarde purtate de participanţii la marele eveniment, mobilier de epocă, volumele cu Documentele Unirii. Clădirea în care a fost semnat actul Marii Uniri a funcţionat ca şi club ofiţerilor din armata austro-ungară. În această sală, restaurată şi amenajată, se păstrează drapele şi cocarde purtate de participanţii la marele eveniment, mobilier de epocă, volumele cu Documentele Unirii.
Modificări aduse de-a lungul timpului
Datorită însemnătăţii istorice, Sala Unirii este considerată unul dintre cele mai importante monumente din ţară. De-a lungul timpului clădirea a suferit diverse modificări mai exact între 1919 şi 1922. „La faţada dinspre parc a fost desfiinţat rândul superior de ferestre, cele inferioare fiind mărite şi transformate în uşi. La faţada posterioară, rezalitul corpului central a fost complet schimbat faţă de cel originar, tratat în întregime ca un impunător arc de triumf, îmbrăcat într-un decor executat în relief. „Masiva deschidere semicirculară prezintă un ancadrament ornamentat cu o succesiune de scuturi heraldice alternând cu frunza de laur, având la cheia de arc o agrafă puternic reliefată, acoperită cu o frunză de acant; portalul este flancat de pilaştri dubli aşezaţi pe baze înalte şi profilate; friza este acoperită în întregime de motivul frunzei de stejar întrerupt doar de cartuşul cu inscripţia monumentală în marmură”, a explicat arheologul Constantin Inel, directorul adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.
Restaurată între 1967-1968
Interiorul Sălii Unirii a
