Regizorul David Esrig, adept al teatrului existenţial, va preda unor actori români metodele sale, în Germania, prin textele lui Paul Celan şi ale lui Eugen Ionescu. Sursa: Codrin Prisecaru

Doi mari regizori stabiliţi în străinătate, David Esrig şi Andrei Şerban, sunt prezenţi în ţară, cu proiecte teatrale susţinute de Institutul Cultural Român. Dacă Andrei Şerban, stabilit în Statele Unite, ţine în aceste zile cursuri la Horezu, în cadrul Academiei Itinerante „Andrei Şerban” , David Esrig, plecat în Germania de peste 35 de ani, a selectat 17 actori români cu care va lucra, între 9 august şi 9 septembrie, la Academia de Teatru şi Film Athanor din Burghausen.

Deşi Esrig s-a impus în străinătate încă din 1965 cu spectacolul „Troilus şi Cresida”, unele montări, printre care „Aşteptându-l pe Godot“ şi „Furtuna“, i-au fost interzise în România în perioada comunistă, ceea ce l-a determinat să plece din ţară în 1973. Regizorul a mărturisit, într-un interviu EVZ, că se întoarce frecvent acasă, motivând că nu se poate desprinde de teatrul românesc, „pentru că aici a devenit ceea ce este”.

David Esrig, promotor al avangardei româneşti în lume, spune că textele lui Urmuz, Max Blecher şi Gellu Naum sunt adevărate spovedanii, care-l inspiră în căutarea unui „teatru existenţial”.

Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român, l-a numit ieri pe David Esrig, într-o conferinţă de presă, „un vrăjitor şi o legendă existenţială”, care a pus în scenă spectacole de neuitat, printre care „Vicleniile lui Scapin”, de Molière (1957, Piatra-Neamţ), „Capul de răţoi“, de Gheorghe Ciprian (1966, Teatrul de Comedie) sau „Nepotul lui Rameau”, de Denis Diderot (1968, Teatrul Bulandra).

EVZ: De ce aţi ales să căutaţi un „teatru existenţial”, în acest nou atelier?

David Esrig: Iubesc textele lui Urmuz, Ble