Dacă v-a ajuns la urechi zvonul cum că România se cam duce de rîpă, dacă vedeţi cu ochiul liber încremeneala, iar sufletul vi-l lăsaţi copleşit de pesimismul cotidian inoculat de mass-media, o călătorie prin zonele de le numim "depărtate", în mediul rural sau prin orăşelele de provincie cu comunităţi mici, v-ar da un imbold cum că, de fapt, deşi la nivel înalt lucrurile stau "aşa", iar politicienii sînt "frămîntaţi din acelaşi aluat", aici, în insulele despre care vorbesc şi despre care nu ştim prea multe, se fabrică o a doua alfabetizare a României. Şi nu e vorba doar de o tehnologie pe care programele guvernamentale via organizaţiile europene o introduc "oficial" în viaţa oamenilor, ci de puterea pe care aceştia o capătă învăţînd să folosească această tehnologie.
Bunăoară, ajungînd prin aceste părţi, am întîlnit oameni entuziaşti, dornici şi capabili de schimbare reală, sesizabilă deocamdată doar la nivel local, dar care mîine ar putea fi motorul unei noi mentalităţi, aparţinînd unor oameni care îşi construiesc viitorul în România, fiind departe de gîndul emigrării şi aproape de potenţialul pe care alţii, mai blazaţi, nu-l mai percep.
Intervievaţii mei sînt din zone separate, depărtate, nu se cunosc între ei, dar toţi aparţin, pînă la urmă, aceleiaşi poveşti.
PRIMARUL CARE GÎNDEŞTE ÎN MAGHIARĂ ŞI SIMTE ROMÃNEŞTE
Cînd ajungi în Şimian, te impresionează din capul locului casele, curăţenia, sentimentul că eşti deja "dincolo". Curţile sînt îngrijite, pietruite, pline de flori. Aranjamentele florale sînt de altfel peste tot, la îmbinare de drumuri, la ferestrele caselor, pe străzi. Străzile sînt şi ele tivite, elegant, cu trotuare " primarul ar fi zis că, din cauza traficului intens, trebuie musai o minimă protecţie pentru copiii din sat. Aşa că a făcut trotuare.
La graniţa cu Ungaria, satul pare a aparţine unor oameni cu stare. Nu es
