Volumul „Istoria cuceririi amoroase” prezintă evoluţia seducţiei şi diferitele tipuri de Don Juan şi macho, din Antichitate până astăzi.

Dacă, odinioară, burghezia proclama morala, iar poeţii proslăveau o iubire imaterială, manualele de seducţie contemporane profesează un cinism paradoxal: arta modernă de a face curte femeilor adună sfaturi practice, îi învaţă pe doritori cum să înşele o damă ca să se culce cu ea, dar nu spune nimic despre cererea în căsătorie.

În aceste condiţii, ideea profesorului francez Jean Claude Bologne de a scrie „Istoria cuceririi amoroase”, din Antichitate până în zilele noastre, este cu atât mai provocatoare. Filolog de formaţie şi profesor de iconologie medievală, Jean Claude Bologne trece în revistă, în cartea tradusă recent la Editura Nemira, amorul platonic şi romantic, dar şi agăţatul fără scrupule, tehnicile de seducţie, între „îmbrobodeală” şi „abureală”, prin exemple savuroase: „Îndrăgostitul a cărui pană/Nu e atentă şi bine ascuţită mereu,/ Se-avântă la glorie, în goană,/Dar fără spadă pleacă la greu”.

De la trăsură la decapotabilă

Cavalerii de altădată cunoşteau perfect arta de „a ameţi” o femeie, bărbaţii au sedus, au tras clopotele, au cochetat, au flirtat sau au agăţat, în diferite chipuri şi metode de-a lungul istoriei. Deşi, în sens strict, „agăţatul” este indisociabil legat de anii ’50, vicleniile şi mecanismele sale psihologice sunt milenare.

Femeia este fie înger, fie demon, spectru, spirit pur sau prostituată, dar nici bărbaţii nu sunt iertaţi, autorul trecând în revistă metodele lui Don Juan şi ale lui Casanova, ale gentilomului de la curtea franceză şi ale fantelui de trotuar de astăzi, ale bărbatului sexy şi macho - noul Superman al timpurilor moderne. Autorul, care recunoaşte în Renaştere o vârstă de aur a galanteriei, prezintă noile strategii din Epoca