IDOLATRI. Ce anume declanşează pasiunea devoratoare a unui ultras faţă de echipa favorită? Sursa: Octavian Cocoloş
Sunt trecuţi pe inventarul clubului, fac moarte de om pentru culorile echipei, o urmează până la Polul Nord dacă are meci acolo, iar prin vene le curge sânge de diverse culori: alb cu roşu dinamoviştilor, roşu cu dungi albastre - steliştilor şi vişiniu - rapidiştilor. Sunt corpurile de elită ale armatelor de suporteri, ultraşii, oamenii pentru care viaţa începe pe stadion, la primul fluier, şi care îşi doresc să fie înmormântaţi sub gazonul terenului, când va fi vremea.
Organizaţie secretă
„Înainte, suporterii erau asociaţi cu un anumit cartier, dar acum nu mai e valabil”, începe să povestească Mihai, vechi fan al Rapidului. „Dacă te naşti în Giuleşti, e limpede că în cele mai multe cazuri ţii cu Rapidul. Unii ţin cu alte echipe, dar nu se arată, ţin ascuns lucrul acesta. Acum, lumea se mută des dintr-un cartier în altul, nu prea mai există fidelitatea faţă de echipa din zona ta”, spune Mihai.
Despre locurile lor de întâlnire ştiu doar apropiaţii. „Locul, ora şi data şedinţelor suporterilor e bine să nu le ştie toată lumea. Se poate ca la o întâlnire a dinamoviştilor, de exemplu, să vină şi o sută de stelişti şi nu prea ar fi bine. Aşa că aceste întâlniri se ţin în secret, pentru siguranţă e mai bine aşa”, spune unul dintre suporterii dina movişti.
Despre banii pe care îi investesc, suporterii spun că sumele diferă de la un meci la altul. „În general, fiecare galerie încearcă să se autofinanţeze. De exemplu, poţi face tricouri sau fulare speciale pe care le vinzi şi altor suporteri care nu fac parte neapărat din galerie. Te gândeşti la tot felul de lucruri din care să poţi face bani pentru deplasări, pânze pentru bannere şi steaguri sau altele necesare pentru o coregrafie”, spune Cosmin, un
