La numai câţiva kilometri de Iaşi se înaltă semeţ dealul Repedea, o minune a naturii care poartă în măruntaiele ei tumultul Mării Sarmatice. În urmă cu peste 10 milioane de ani, teritoriul era acoperit de ape, iar mărturii stau scoicile pietrificate asunse în vârful colinei, rămăşiţele fosile de moluşte, grota şi peştera din apropiere. Sursa: Maria Craus
Platoul lin care se întinde acum pe zeci de hectare mărginite de pante abrupte a devenit în 1955 „raiul geologilor” şi este de asemenea şi locul care oferă cea mai frumoasă privelişte asupra Iaşiului.
Odată ajuns în vârful dealului Bucium, la 300 de metri înălţime, un drum îngust de ţară şi o plăcuţă cu vopseaua albastră ştearsă de timp te ghidează spre „Rezervaţia paleontologică Repedea”. De la releu mai ai de mers doar 5 minute până pe culmea de unde Iaşiul se vede ca şi cum ar fi o machetă, cu blocuri şi case aşezate într-un stil organizat de o mână nevăzută, astfel încât să încapă în hăul lăsat în urmă de retragerea apelor înspumegate care au săpat furioase în stâncă preţ de milioane de ani.
Schelete de scoici şi fosile de animale
Rezervaţia Geologică şi Paleontologică Repedea se întinde în prezent pe o suprafaţă de 47,47 hectare. Urmele retragerii Mării Sarmatice - scheletele de scoici cimentate care au devenit parte integrantă a dealului şi fosilele de animale sunt mai vizibile în zonele din Pietrărie, unde pereţii sunt formaţi din straturi de sedimente.
Numărul grotelor din exteriorul şi din interiorul dealului, formate prin dizolvarea gresiilor sarmatice, este necunoscut, iar două dintre aceste grote sunt confundate cu peşteri deoarece au la intrare un fel de tunel care dă într-o încăpere mai spaţioasă.
Gresiile cu fosile de moluşte şi calcarele oolitice de la Repedea au fost descoperite în anul 1860 de Grigore Cobălcescu, pasionat de vre