Intrebarea este daca am invatat ceva din istorie si daca sintem pregatiti sa ne salvam prin noi insine... Intre criza declansata prin crahul bursei din New-York ("Joia neagra", 24 octombrie 1929) si cea de acum au trecut aproape 80 de ani. Cum se poate lesne observa, si atunci, ca si acum, epicentrul "cutremurului" s-a aflat in Statele Unite ale Americii. Unii romani isi mai amintesc acele vremuri. Au amintiri personale, tin minte povestile din casa ori au scris istoria vremurilor de atunci. Istoria vremurilor de acum o urmaresc cu ingrijorare si uimire. Cum arata criza in ochii lor? Mai grava decit atunci, iar populatia mai putin pregatita. Medicul Crisan Mircioiu din Cluj are si astazi reflexele omului care a trecut prin mari greutati, gindindu-se cu grija la prezent si la ce va avea de infruntat generatia de acum "ca sa se poata tine pe picioare, sa nu o mature urgia!". Iata o sugestiva relatare: "Tin minte foarte bine: a inceput in industrie. Acolo a lovit prima data. Stateam la bunici, nucleul marii familii, cartierul general. Doi dintre fratii lui tata au fost concediati. Unul de la Astra Romana si altul de la Rafinariile din Cimpina. Plecau dimineata sa caute de lucru prin sate, pe la ateliere. Umblau pe la Filipesti, prin toate localitatile din jurul Ploiestilor. Eram copil, dar stiu cum ii asteptam seara cu vesti, au gasit sau nu de lucru?! Eu eram pustan, mergeam cu ei pe strazi cind faceau demonstratii, pentru ca vremurile de criza creeaza agitatii sociale. Tata mergea cu prietenii lui, generatia de inceput de secol, la cafeneaua lui Popov. Acolo li se servea ceai, seara de seara se adunau si povesteau la cafenea. Dar ceaiul de la cafenea nu avea zahar, nu se gasea. Asa ca fiecare mergea cu zaharul in buzunar. Dar erau tineri si au razbit! Tata a intrat in petrol, a fost unul dintre primii maistri petrolisti din Cimpina si m-a tinut la facultate la Cluj. C