Mircea Cărtărescu: „Pentru mine e extraordinar de dureroasă disputa din acest moment în privința articolelor din tinerețe ale lui Sebastian, din anii în care tânărul scriitor devenise elevul mefistofelicului Nae Ionescu”. Sursa: Mediafax

Nu sunt deloc un pesimist de felul meu, orice aţi crede dumneavoastră din seria ultimelor mele articole. Dimpotrivă, sunt un mare colecţionar de fapte pozitive şi de oameni minunaţi. Nu pot să vă spun cât mă bucur să întâlnesc astfel de oameni, buni şi dezinteresaţi, oriunde mă duc paşii, cât de mult îi admir şi cât sunt de întristat că nu le semăn. În chiar vacanţa asta am cunoscut oameni simpli, care-şi câştigă traiul cu coasa, poeţi săraci lipiţi care ar muri pentru un vers frumos, emigranţi în Spania reîntorşi în ţară cu căruţele încărcate cu nimic, ca într-o poezie de Ioan Es. Pop, organizatori de evenimente culturale care, în loc să-i facă cunoscuţi, le lasă găuri în buzunare. O singură oră de stat de vorbă cu ei te curăţă de toată crusta de amărăciune acumulată, ca o cămaşă noroită, de ani de zile.

Am căutat mereu oameni minunaţi printre scriitori şi gânditori: cei ce şi-au păstrat capul limpede în mijlocul nenorocirilor istoriei, cei ce au arătat compătimire pentru cei care suferă, cei care au primit ce li s-a dat de făcut pe lume nu cu trufia falsului geniu, ci cu umilinţa şi modestia după care cunoşti un om adevărat, întreg, indiferent dacă pune gresie în bucătării sau scrie „Război şi pace”. Am crezut că, printre contemporani sau printre cei care nu mai sunt, am întâlnit câţiva astfel de oameni pentru care umanitatea merită să fie salvată, aşa cum Sodoma ar fi fost salvată de la distrugere pentru fie şi numai zece drepţi.

Dacă în ultimii ani m-ar fi întrebat cineva care este scriitorul pe care-l iubesc şi-l admir cel mai mult ca om, pur şi simplu, din cultura noastră, aş fi răspuns ime