Fiul criticului Tudor Vianu, scriitorul Ion Vianu, denunţă, în ultima sa carte, sistemul diabolic al securităţii şi compromisurile medicilor psihiatri care-şi turnau pacienţii, în perioada comunistă Sursa: Tudor Jebeleanu

Fost medic psihiatru, Ion Vianu, povesteşte, pentru EVZ, despre faptul că breasla sa era folosită, în timpul comunismului, ca unealtă a Securitaţii: unii doctori îşi turnau propriii pacienţi sau îi drogau cu doze enorme de neuroleptice pe cei internaţi din motive politice. Fiul lui Tudor Vianu a descris în cartea „Exerciţiu de sinceritate”, editată de Polirom, revolta sa, care l-a determinat să semneze apelul lui Paul Goma şi să se exileze la Paris în 1977.

Cum te poate ajuta scrisul, ca exerciţiu de sinceritate, să vindeci anumite traume?

„Frate, o boala învinsă ţi se pare orice carte”, spune Lucian Blaga. În ce mă priveşte, această carte, „Exerciţiu de sinceritate”, a fost mai mult un examen de conştiinţă. Am căutat să arăt cum arăta societatea românescă pe vremea aceea, să adaug o filă la dosarul mărturiilor. La un moment dat, am reuşit să spun „nu” minciunii. Singurul lucru pe care-l revendic este că, în acele împrejurări, am evoluat. Am făcut un pact cu adevărul pe care l-am respectat.

Cât de mult v-a obiectivat acest demers al confesiunii?

Scriind despre acea epocă şi despre mine mi-am amintit de slăbiciunile mele, de cererea de intrare în partidul comunist, de faptul că, înainte de-a refuza net oferta de-a fi informator, am dat „Organelor” câteva semnale ambigue. Toată această zgură trebuia scoasă la iveală. Cred că mă simt mai bine.

„Urmăriţi erau şi urmăritorii”

Denunţaţi, în carte, folosirea psihiatriei ca armă politică în timpul comunismului. Care a fost cel mai teribil exemplu în acest sens?

Cel mai teribil caz observat de mine personal a fost cazul acelui