Termenul de homeopatie provine din limba greacă - ”homeo” “pathos” - şi semnifică ”suferinţă de acelaşi fel". Sursa: Hepta

Terapia se bazează pe principiul ”cui pe cui se scoate”, ceea ce însemnă că medicii practicanţi ai acestui tip de medicină complementară, homeopaţii, sunt de părere că orice substanţă luată în doze mari poate genera simptomele unei boli, în timp ce, administrată în doze mici, ea poate vindeca aceleaşi simptome, fără a provoca niciun rău pacientului.

Acest tip de medicină are o vechime de mii de ani, însă conceptul de homeopatie este de dată mai recentă şi aparţine medicului german Samuel Hahnemann. El poate fi considerat ”părintele homeopatiei moderne”, întrucât lui i se datorează dezvoltarea sistemului de vindecare naturală care tratează întreaga persoană şi nu doar simptomele. Tot germanul Hahnemann a fost şi cel care a testat peste o sută de remedii, majoritatea rămânând valabile şi astăzi.

Ce sunt remediile homeopate şi când apelăm la ele

Important de ştiut este că remediile homeopate nu sunt medicamente, ci diferite preparate obţinute din plante, minerale şi chiar din veninuri, care nu sunt nocive organismului, datorită cantităţilor mici din care sunt preparate.

Transformarea unei substanţe într-un remediu homeopatic implică o succesiune de diluări dinamizate – agitări ale recipientului cu remediul ce urmează să fie preparat. Procesul este atât de complex, iar transformarea atât de mare, încât nu mai rămâne nici urmă din ingredientele originale.

Cu cât preparatul este supus mai multor diluări, cu atât efectele sale sunt mai mari, spun homeopaţii.

Denumirea unui remediu homeopatic apare scrisă, de regulă, în limba latină, specificându-se planta sau materialul sursă, de exemplu ”Arsenicum album”, însă unii practicieni preferă prescurtările.

Ter