Documentar.În pofida încercărilor ruseşti şi chiar ale stângii occidentale de a edulcora memoria comunismului, un istoric american stabileşte ce au avut în comun stalinismul şi nazismul – crimele în masă. Cu exact 70 de ani în urmă, cele două regimuri totalitare, care aveau propriul lor plan de extindere a influenţei, au încheiat un acord de împărţire a Europei de Est. La 23 august 1939, prin cei doi miniştri de externe ai lor – Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop –,cei doi tirani ideologici ai acelui moment, I.V. Stalin şi Adolf Hitler stabileau un agreement de împărţire a Europei de Est.
Totuşi, complicitatea celor doi tirani ascundea un dezechilibru: oricât ar părea de bizar, Stalin era mai sincer decât Hitler în acest troc – în sensul că liderul de la Kremlin era mult mai convins decât Führer-ul că acest pact e menit să dureze.
Ca în orice poveste de love & hate între tirani, şi relaţia dintre Stalin şi Hitler are gradul ei de insondabil şi de patologic. Cei doi se admirau reciproc, se detestau între ei şi se temeau unul de altul. Iar complicităţile şi temerile lor au afectat o jumătate de Europă. Despre câteva dintre consecinţele acestor teribile rivalităţi şi similitudini vorbeşte textul lui Snyder (Thomas Snyder, istoric american, specialist în Europa de Est; fragmentul este preluat din amplul dosar dedicat acestei teme de ultima ediţie a revistei Dilema – n. red.).
Eseul lui Snyder (care echivalează stalinismul cu nazismul) este cu atât mai bine-venit cu cât această dezbatere comparativă – despre ceea ce generic numim Holocaust şi/sau Gulag – se află în impas de cel puţin un deceniu, pradă unor incompatibilităţi interpretative (sau unor umori ale autorilor!) ce încă durează. Mai cu seamă după căderea Zidului Berlinului, după Cartea neagră a comunismului a lui Courtois et al. şi toate reacţiile pro sau contra c
