Spectacolul „Faust”, în regia lui Silviu Purcărete, reconstituie grandios infernul din opera lui Goethe: flăcări care ard, „pe viu”, o poartă către Infern deschisă după o cortină metaforică, un pui de labrador negru care devine Mefisto, ritualuri şi numere de echilibristică la mare înălţime, o tenebroasă şi vulcanică noapte valpurgică.

Marea revelaţie a spectacolului, premiată de curând şi la Festivalul de Teatru din Edinburg, este interpreta unui Mefisto androgin, cu sâni de femeie şi sex de bărbat: Ofelia Popii.

Silviu Purcărete s-a întrecut pe sine după „Danaidele”, din 1995, în crearea unei metafore uriaşe, care prinde într-un carusel fantasmagoric ritualuri de sacrificare a porcilor sau un rinocer grotesc, purtat dintr-o parte in alta a halei. Pe scenă se mai perindă şapte Margarete iluzorii, care îmbină ingeniozitatea cu senzualitatea.

În actul al II-lea, spectatorii sunt invitaţi de vrăjitoare chiar în mijlocul Infernului. Peste 80 de actori sunt metamorfozaţi de Lia Manţoc în licurici, troli, lemuri, elfi, gnomi, nimfe, furii şi graţii, o formaţie cântă live rock, pe muzica lui Vasile Şirli, un cor psalmodiază în latină, germană şi română.

Spectacolul de amplitudine barocă pune în mişcare, timp de două ore jumătate, o desfăşurare de forţe incredibile pe o suprafaţă imensă, de peste 1.500 de metri, care i-a lăsat fără respiraţie şi pe englezi.

Acţiunea se desfăşoară în mai multe spaţii ale halei, delimitate prin ferestre translucide, ingenios exploatate scenografic şi cromatic de Helmut Stumer, cu scene pictate din Infern.

Impresionează cel mai mult detaliile de fineţe, accentele moderne şi ironice, specifice lui Purcărete, sincretismul extraordinar dintre muzică, scenografie şi emoţia spectatorilor purtaţi în alte lumi spaţiale şi temporale.

Mefisto, interpretat de Il