Din momentul în care ieşi din casă şi până ajungi înapoi nu poţi fi sigur de nimic, nici măcar de faptul că vei fi teafăr la capătul zilei. Stai şi te gândeşti, mai mereu în ultima vreme, de unde atâta amatorism, neseriozitate şi rea-credinţă în societatea românească. Din momentul în care ieşi din casă şi până ajungi înapoi nu poţi fi sigur de nimic, nici măcar de faptul că vei fi teafăr la capătul zilei. Te poţi aştepta la orice, indiferent că mergi la piaţă, la medic sau să-ţi iei hainele de la curăţat. Aceeaşi situaţie atunci când te urci în propria maşină pentru a te deplasa din punctul A în punctul B.

Odată întors de la piaţă constaţi că roşiile „de la ţărani” sunt fade, asemenea celor din hipermarket, şi că smântâna pe care tocmai ai cumpărat-o, cu garanţia verbală a vânzătorului că provine din laptele singurei vaci pe care o are, e amară ca fierea. Îţi rămâne doar să mormăi iritat că nici ţăranii (adică producătorii) nu mai sunt ce-au fost.

Asta e! Numai că dacă ai ghinionul să ţi se facă rău peste noapte de la atâtea „produse bio”, intri în alt bucluc. Vrei, nu vrei, dimineaţa te sui în maşină şi te duci să te cauţi la o clinică privată, unde eventual ai şi-un abonament. La recepţie ţi se spune să mergi la alt sediu al clinicii pentru că, acolo unde te-ai dus tu, nu mai e niciun medic generalist. Degeaba protestezi, argumentând că nu eşti sigur dacă mai poţi ajunge până la propria maşină, darămite la sediul din celălalt capăt al oraşului. Ţi se urează sec „O zi bună!”

Te apucă lehamitea şi-l suni pe un cunoscut care e medic. Îţi notezi pe colţul ziarului schema de tratament pe care ţi-o dictează telefonic şi, în drum spre farmacie, treci să-ţi ridici sacoul lăsat deunăzi la curăţat. La o cercetare sumară, vezi că e serios deteriorat la guler. Doamna de la curăţătorie îţi zâmbeşte tâmp, îţi spune că aşa era când l-ai a