Radu Paraschivescu: „Transformarea nimicului în ceva, cea mai nouă specializare a televiziunilor din România, a mai avut loc o dată la mijlocul săptămânii trecute, înainte de concertul Madonnei. Să te ţii!”

Aterizarea avionului particular al vedetei a fost descrisă ca pasul pe Lună al lui Neil Armstrong. Cazarea ei la hotel a fost prezentată cu aerul că a opta minune a lumii prinde contur sub ochii noştri. Ieşirea ei la piscină a declanşat o serie de reacţii stânjenitoare pentru orice post TV care nu şi-a pierdut complet respectul de sine.

La „Evenimentele zilei”, emisiunea realizată în colaborare cu ziarul în care apare această cronică, publicului i-a fost fluturată promisiunea unor „fotografii incendiare” cu Madonna. Fotografiile au apărut după câteva minute, iar în ele cântăreaţa stătea cuminte la fereastra camerei de hotel şi se uita în jos. Delirul a continuat fără stavilă.

Fiecare gest al vedetei a devenit obiect de încordări hermeneutice. Madonna clipeşte? Asta arată cât a obosit-o drumul. Madonna respiră? Asta arată că e totuşi om. Madonna a luat micul dejun? Asta arată că foamea nu iartă pe nimeni. Madonna a coborât la sala de forţă? Asta arată... încă n-am stabilit ce, dar precis arată ceva. Vom reveni cu amănunte.

Acest tip de abordare combină două elemente care se simt bine împreună în România: curiozitatea şi slugărnicia. Pe de o parte, voluptatea amănuntului interzis, febra dezvăluirii picante, frisonul detaliului de la care se poate însăila o bârfă.

Pe de alta, îngenuncherea servilă, unsuroşenia zâmbăreaţă, à la Uriah Heep, disponibilitatea totală pentru genuflexiuni şi temenele. Madonna a făcut televiziunilor româneşti acelaşi deserviciu pe care li-l făcuse Real Madrid cu trei ani în urmă. Şi atunci se întrerupseseră emisiuni pentru a se comenta bănuiala unei aterizări, şi atunci fusese