Nicolae Gheran este un scriitor remarcabil. Amintirile sale au gustul suav al dulceţurilor de casă. Multe dintre ele, la limita fabulaţiei, imposibil de verificat, sînt puse în relaţie cu date exacte, note de subsol, trimiteri istorice, cu realitatea Primului Război Mondial sau cu modernizarea Bucureştiului. Volumul de memorii al lui Nicolae Gheran nu este doar o lucrare autobiografică, ci şi un studiu personal despre Tîrgul Moşilor, un palimpsest inedit despre „mixtura etnică a negustorilor, prezenţi în afaceri aproape la paritate: români, evrei, armeni, greci, bulgari, ruşi şi sîrbi. Nu şi ţigani, încuibaţi în jurul apei, fie Lacul Tei, fie rîuleţul Colentina“. Mutaţiile onomastice fac din porecla „Gheran“ o alternativă viabilă şi rezistentă: „între multele fluctuaţii onomastice, nu excludem ca «porecla» să trădeze o rădăcină familială mai veche, numele ca atare fiind întîlnit îndeosebi în Ardeal“.

Nicolae Gheran, Arta de a fi păgubaş. Târgul Moşilor, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2008, 370 p.

Poznele copilăriei şi cuceririle tinereţii sînt pretexte pentru descrierea încrengăturilor familiale, pentru desenarea unor hărţi genealogice destul de complicate despre neamul Gheranilor, ai căror copii, „săturaţi de atîţia Ioneşti, întîlniţi pe toate drumurile –, îşi schimbaseră numele în Florescu“. Contrastele de lectură sînt rezolvate rapid. Rudele care apar sub nume diferite, spovedaniile şi forfota ameţitoare a Bucureştiului începutului de secol XX, bolile oraşului de negustori, încă indecis diagnosticate şi tratate, şcoala, primele amoruri, diversele anecdote sînt cuprinse sub cupola aceluiaşi stil fermecător. Limbajul personajelor este puternic marcat stilistic. pare că autorul poate imita nenumărate voci. Fiecare capitol exprimă o faţetă complexă a evoluţiei personale a naratorului, fie că este vorba de copilărie, de părinţi,