Supus unui atac fără precedent, PSD s-a retras „în munţi”, adică la Călineşti, ca să-şi pregătească apărarea. Un PSD în defensivă este, să recunoaştem, o premieră.

A fost amuzant să-l vedem miercuri pe Mircea Geoană arătând de parcă ar fi trecut peste el un tanc sovietic, ca să-i preluăm figurile de stil. Apoi, ca să mascheze disperarea cu care se agaţă de putere, PSD s-a declarat indispensabil pentru apărarea ţării de o eventuală criză politică - de parcă scandalul permanent întreţinut de domnii Vanghelie şi Geoană ar fi un element de echilibru politic. Orbit de imaginea pe care o are despre sine, PSD a uitat că toate cimitirele sunt pline de personaje indispensabile.

De fapt, PSD nu este indispensabil, iar eliminarea sa de la guvernare nu ar declanşa o criză pentru că PDL poate rezista foarte bine până la prezidenţiale într-un guvern minoritar, eventual împreună cu UDMR. Iar după prezidenţiale, oricum se va schimba configuraţia politică a puterii: fie câştigă Traian Băsescu, şi PDL nu va avea nicio problemă să racoleze PSD-işti şi liberali ca să formeze o majoritate pe care s-o domine fără să mai depindă de capriciile lui Marian Vanghelie sau ale lui Mircea Geoană; fie câştigă unul dintre adversarii preşedintelui, şi facilitează o guvernare PSD-PNL, excluzând fără să clipească PDL.

Pe scurt, PDL are toate motivele să scape de PSD, partid care numai partener loial de coaliţie nu a fost şi care a făcut tot timpul joc dublu. Poate că miniştrii PSD au jucat corect, dar parlamentarii PSD s-au coalizat în repetate rânduri cu liberalii din opoziţie împotriva partenerilor de guvernare. Ca să nu mai vorbim de discursul agresiv şi ostil al lui Mircea Geoană din ianuarie până acum. De fapt, Emil Boc şi partidul său au avut doar de pierdut la capitolul imagine de pe urma acestei convieţuiri forţate.

PDL nu ar pierde aşadar ni