„Criză a suburbiilor. Criză a şcolii. Criză a locurilor de muncă. Criză a familiei. Criză a democraţiei. Criză a valorilor. Acest rău nu e specific doar spaţiului francez: el poate fi observat, în diferite stadii, în toate ţările Europei occidentale.” Sursa: Sorin Antonescu

Ai zice că-l citeşti pe spenglerianul Cioran la începutul anilor ’50. Ei nu: aşa se deschide cartea lui Jean Sévillia despre „Corectitudinea morală”, cu subtitlul „Căutăm cu disperare valori”, apărută în Franţa în 2007 şi tradusă acum la Humanitas de Alina- Daniela şi Paul Marinescu, în colecţia Zeitgeist, coordonată de Vladimir Tismăneanu.

Floare rară în spaţiul de idei francez (dominat aproape terorizant de stângismul antiamerican, nostalgii socialiste, antielitism şi o mare, veche şi păguboasă admiraţie pentru soluţiile rusochineze), Jean Sévillia ne-a mai şocat anii trecuţi cu două volume despre ravagiile produse de corectitudinea politică şi cea istorică în mass-media occidentale, în sistemul educaţional, legislativ, administrativ etc.

Reacţia cititorului român nu poate fi decât ambiguă.

Fireşte că, bun creştin fiind, nu ai cum să te bucuri de răul altuia. Nu văd cum se vor schimba fărădelegea noastră, faptul că excelăm în patologia socială, învăţământ belaliu, debusolare macro economică, imoralitate ş.a.m.d., odată ce afli că-n Franţa „un adolescent din zece iese din şcoală fără să fi reţinut nimic”, „agresivitatea se banalizează, fran cezii sunt tot timpul nervoşi”, „multe instituţii catolice nu mai au decât numele catolic”, „Franţa numără 4 milioane de consumatori de canabis”, fiind pe locul doi în Europa la consumul de calmante (15 la sută dintre studenţi declară că au avut şi au tendinţe suicidare), unde din 2001 o felaţie silită nu mai e socotită viol, un cuplu din şase trăieşte necăsătorit (proporţia e de unu la trei la Paris şi în ma