Jocurile copilăriei s-au schimbat de la o generaţia la alta. Mult, dar deloc în bine. Iar în era violenţei şi a falselor valori, piaţa jocurilor pentru cei mici s-a adaptat.

Aşa au ajuns roboţii cu patru braţe în topul vânzărilor şi tot aşa au dispărut sau au fost îngrămădite în lăzile din grădiniţe cuburile puzzle. O realitate pe care mulţi părinţi o tolerează este cea reprezentată simbolic de imaginea copiilor cu ochii afundaţi în ecranul calculatorului.

Şi, pe de altă parte, de spatele părăsit al blocului, unde rar se mai strâng copii să dea cu piciorul în minge, să sară coarda şi să joace elasticul sau pur şi simplu la o prinselea.

Chiar, ce cuvânt, "prinselea"! Sau "pituluşul", un alt fel de a spune "de-a v-aţi ascunselea". Cine mai spune "ala-bala-portocala", cine mai ia cărămida în mână să facă forma de şotron? Tot mai puţini. Acum se vorbeşte de fraieri, boţi, şmecheri, maşini de curse, wrestling. Influenţaţi de mediul online şi de "limba messenger", copiii pocesc româna în fel şi chip, exprimarea originală, pură luându-şi tălpăşiţa din dialogul tinerei generaţii.

Nici nu ştii când s-a schimbat totul. Aşteptarea plină de emoţie a zilei şi orei de desene animate a fost substituită, în câţiva ani, de cinci posturi non-stop, unele cu oferte cel puţin îndoielnice. Dar, judecând comercial, de succes.

"Urma scapă turma"

În şcoli, scrabble-ul este o ciudăţenie de joc. Dascălii se chinuie să îi îndemne pe copii spre jocul creativ, dar şansele lor de reuşită sunt minime. Răul a fost făcut deja acasă, unde părinţii obosiţi îşi lasă cu orele copii la computer, de drag că "stau cuminţi".

Acestor bucăţi de realitate li s-a alăturat, recent, şi o păpuşă care dansează la bară. "Pole Dancer", inspirată de gestul unei tinere cântăreţe americane, se vinde bine peste Ocean. Aşadar, răul