Emanoil Gherghel, fost portar la Dinamo, UTA, Vagonul Arad şi Progresul Bucureşti, povesteşte, pentru EVZ, momente inedite din cariera sa.
Emanoil Gherghel, fost portar al echipei de fotbal Dinamo, are o poveste inedită. Deşi este originar din Bucureşti, Lică, aşa cum este alintat de familie şi de prieteni, s-a stabilit definitiv la Arad în urmă cu patru decenii. A evoluat la UTA, Strungul şi Vagonul, fiind jucător, antrenor şi conducător.
Gherghel a avut primul contact cu fotbalul mare după absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice. Avea 22 de ani. „A venit UTA la Bucureşti în ’65 şi a bătut-o pe Steaua cu 2-1. Era prima etapă. Antrenorul arădenilor, Nicolae „Coco” Dumitrescu, s-a întâlnit cu Ştefan Stănculescu, tehnicianul meu de la Dinamo Victoria. Dumitrescu l-a sfătuit să mă ia la UTA. Trebuia să mă înrolez la Lipova şi apoi la Radna (judeţul Arad). După două săptămâni a venit un soldat la poartă şi mi-a spus că nu mai e nevoie să fac armata. Am primit o telegramă şi 150 de lei, bani de tren, ca să merg la Arad. Era şansa mea. Pe Uţu şi pe Datcu nu-i puteam schimba la Dinamo, iar UTA avea un singur portar, pe Weichelt”, ne-a spus fostul goalkeeper, astăzi observator FRF în ligile inferioare.
„Am primit de la UTA o locuinţă în colonie”
La început, contactul cu oraşul Arad n-a fost tocmai plăcut pentru tânărul sportiv de la acea vreme. „Când am ajuns, erau nişte dărâmături prin zona gării. La prima vedere nu mi-a plăcut şi m-am întors să văd când am tren înapoi. Odată ajuns la Uzinele Textile, care susţineau clubul UTA, Blaj, preşedintele secţiei de fotbal, m-a cazat la „Mureşul”. Şeful hotelului era Petrişor, verişor cu tatăl viitoarei mele soţii. Mi-am cunoscut nevasta şi astfel am rămas în Arad. La club erau bani, fabrica mergea bine. Preţ de câteva săptămâni, am primit 100 de lei. Apoi am fost angajat. Erau ba
