Mircea Mihăieş: "Nu trebuie să vină Oxford Analytica să ne spună ce rol joacă astăzi presa în societatea românească."

Deschideţi orice ziar, comutaţi pe orice canal de televiziune şi trageţi singuri concluziile. Asta, desigur, dacă nu sunteţi angajat al vreunuia din trusturi. Atunci nu veţi observa că de când „mogulii” s-au aliniat precum planetele o ducem într-o mineriadă media ca la carte. Intrată pe mâna câtorva miliar dari cu interese politice, mass-media românească e împânzită cu frustraţi, resentimentari şi indivizi cărora minciuna şi dezinformarea le procură plăceri fizice. Dacă tu încerci să fii raţional, să ceri probe şi argumente, eşti „vândut”, „sinecurist”, „lingău”. În schimb, dacă ei înjură ca la uşa cortului, eh bien, ei sunt „independenţi”!

Veţi replica, fireşte, că nu toate ziarele se află în mâna mogulilor. Aşa este. Numai că trusturile de presă au impus un model jurnalistic care s-a răspândit ca molima. Infectat cu virusul vulgarităţii, neseriozităţii şi senzaţionalului, cititorul nu mai reacţionează decât la texte murdărite de am prenta grosolăniei şi a minciunii. N-ai să găseşti la chioşcuri o revistă culturală decât prin miracol. Unul dintre marii caricaturişti ai ţării, Mihai Stănescu, e refuzat cu cinism când oferă librarilor albumele sale debordând de umor şi inteligenţă. Astăzi, „tabloidizarea” din ultimii cincisprezece ani e dublată de o „securistizare” fără precedent. Zvonul, informaţia calpă, ponegrirea îmbibată în ură, manipu larea neruşinată, informaţia tendenţioasă îşi au originea - peste ce le comandă patronii - în resentimentul şi inferioritatea intelectuală a multora dintre vedetele de mucava.

Modelul construit în ultimii trei ani se bazează pe o schemă simplă: cineva din presa scrisă sau de pe internet (nu dau nume, îi cunoaşteţi ca pe nişte cai breji!) lansează, în numele „dreptului la opinie”